Scurt istoric al Icoanei Făcătoare de minuni a Mântuitorului, de la Biserica Sfinţii apostoli Petru şi Pavel, din Filioara, care plânge cu Sfântul Mir
Icoana pe lemn a fost cumpărată în 2002, de la magazinul Petro-Dava din Piatra Neamţ, de Domnul Gheorghe Bâzgan şi a fost oferită în dar domnului M. Iliescu din Filioara. După ce a stat aproape 40 de zile în Sfântul Altar, ea a fost sfințită de paroh. Erau mulţi oameni la uşa altarului şi preotul a început să citească rugăciunile de sfințire pentru icoana Mântuitorului şi, neîndurându-se de mulțime, s-a oprit din citit,
întrebându-se in inima sa: „Doamne, dacă nu am citit toate rugăciunile, oare s-a sfințit icoana?” În nedumerirea lui, după alte câteva minute, până să înceapă Sf. Liturghie, copiii paraclisieri din Sfântul Altar au observat că aghiazma cu care fusese stropită se prefăcuse în Sf Mir. Icoana a primit Harul. Din aureola Mântuitorului şi din șuviţele de păr curgea Sfântul Mir (plânge cu Sf mir). Înainte de a fi sesizat acest fenomen şi de a
începe Sf. Liturghie, un freamăt nefiresc şi neaşteptat a cuprins, câteva minute bune, biserica. În acest timp, s-a instalat şi o spaimă generală, pentru că o fată a leşinat şi, cu toate intervenţiile, a fost dusă la spital. În acest timp, cei aproximativ 150 de credincioşi, majoritatea mărturisiţi, aşteptau Trupul şi Sângele Domnului.
Din 15 dec. 2002, plânsul icoanei s-a repetat de foarte multe ori, în mai mulți ani, şi mii de oameni s-au bucurat de acest lucru. Barbaţi din sat şi din toată țara au intrat în Sf. Altar şi, făcând metanii, se închinau, apoi singuri se miruiau cu Sf. Mir, privind cum şiroaiele de mir mereu se înnoiau, împrăştiind miros de bună mireasmă dumnezeiască în toată biserica. La sfârşitul Sfintelor Liturghii, icoana era scoasă şi toată lumea era
unsă cu mirul de pe icoană.
Astăzi, mai rourează adesea şi se observă, brăzdat, locul pe unde curgeau şiroaiele de mir. A plâns cu Sfânt Mir odată când copiii repetau singuri colindele în biserică, însă de cele mai multe ori în timpul Liturghiei şi mereu prevestea venirea unui grup de copii orfani, ori liceeni, sau alte persoane cu sufletele „căldicele” în credinţă, care să constate de fapt minunea. S-a constatat că demonii din mulți posedaţi nu au rezistat şi credinţa multor bolnavi i-a însănătoşit şi trupeşte dar şi sufleteşte, întâmplări consemnate dar şi verificabile, că şi o persoană cu ganglion malign.
Un lucru dureros s-a întâmplat când, după mai bine de un an, chiar în ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, era coborât în negura pământului proprietarul icoanei, când mare frică şi durere s-a instalat şi în săteni.
Icoana a fost lăsată Bisericii Sf. Apostoli din Filioara de familia proprietarului. Cumpărătorul icoanei a mărturisit la 7 ani, la dezgroparea prietenului său, că, o dată, venind din curiozitate să vadă dacă se întâmplă ce se vorbeşte, şi fiind invitat de preotul paroh să intre în altar cu fiul şi prietenul său Miluţ pentru a se închina la icoană, când acesta cădea biserica, a controlat icoana pe toate fețele, să vadă dacă nu este injectată pe undeva şi, cu mare frică şi cutremur, nu a văzut nimic, lucru care l-a uimit şi l-a marcat, încredinţându-l de puterea dumnezeiască.
Uimit a rămas şi fotograful care a încercat de 3-4 ori să fotografieze lacrimile cu mir ale Mântuitorului și nu-i ieşeau la developare, până nu şi-a încredinţat inima Domnului, cerând cu credință acest lucru. Numai aşa a primit darul – lacrimile în fotografie.
Au venit reporteri şi s-au dat pe posturile TV imagini cu lucrul cel neobișnuit, Icoana Mântuitorului Învățător plângătoare cu Sf. Mir; timp de 9 luni a venit o femeie din Botoşani, care se stabilise cu soţul şi trei copii în Bucureşti, cuprinsă de demoni la rugăciune, însoțită de mătuşa ei maică la Văratic. Postind de vineri până duminică, cu citirea molitvelor şi Sfânta Împărtășanie s-a normalizat, reuşind să plece la lucru în Italia. Ea a relatat că fina, prin farmece, îi luase soţul şi în ea a intrat Răul (nu prea ştia ea de Dumnezeu atunci, că era tânără, a mărturisit femeia). Toate spitalele de psihiatrie din ţară: Iaşi, București, Cluj, Timişoara, timp de 7 ani i-au confirmat că nu are nimic fizic şi mult s-a chinuit până a început să se cunoscă pe sine şi să afle medicamentul. La început nu putea înainta nicidecum, din spatele bisericii spre icoană.
Felicia din Dorohoi, venită cu Pr. loan la înmormântarea bunicii sale, a trăit momente cumplite când a intrat în impact cu icoana. Părintele cu doamna preoteasă s-au chinuit multe minute cu ea cuprinsă de puterea demonică, pentru a o închina la Sfânta icoană. Lac de sudoare a curs din Felicia dar, la ieşirea din biserică, a exclamat: „Nu am întâlnit o icoană cu o asemenea putere!”, recunoscând că ea este chinuită de demoni de multă vreme. Aghiazma sfârâia ca pe jar cînd o atingea, şi ieşea fum.
O familie de profesori universitari de la Timişoara şi-au adus fiica, cuprinsă de demoni. Era în anul II la medicină şi-şi întrerupsese studiile de alți doi ani, pentru că prietenul său o crucificase în parcul Bega, cu gaşca lui de satanişti, şi au facut sedinţe pe ea. Nu mai avea linişte şi putere şi părăsise facultatea. Când voia să sărute icoana, demonii îi învârteau capul într-o parte, când dorea să facă cruce, îi ţineau mâna pe loc şi
nu putea mişca mâna. Lucruri cumplite.
Uimitor a fost momentul când un copil dezmierdat din cl. a VIl-a, la o înmormântare, a simulat că icoana plânge, turnând pe ea mir din comerţ. El a exclamat: „Părinte, icoana din nou plânge!”. La care parohul i-a raspuns „nu-i nimic nou, pentru că a plâns de atâtea ori !” Şi, ajungând la sfânta icoană, parohul a constatat că era mir turnat de cineva, pentru că stropise chiar şi sticla capacului cutiei unde era adăpostită icoana. Atunci a fost întrebat copilul: „Dar plânge şi sticla cutiei?” Parohul, ştergând cu degetul mirul străin aruncat pe icoană, a văzut că acesta a topit şi vopselele
veşmintelor Mântuitorului şi fondul icoanei, urma degetului observându-se și astăzi. Copilul, ruşinat, și-a luat canonul pentru îndrăzneală şi joacă. Ce minune! Dumnezeu a îngăduit să vedem că mirul străin arde vopselele de pe icoană.
Preotul bisericii, când a dus sfânta icoană la mama lui pentru închinare, a mers 200m cu maşina ca pe gheaţă, deşi asfaltul era curat şi existau doar două suprafeţe de gheaţă de 2-4m, și s-a oprit cu două palme în fața şanţului în intersecția spre Agapia, constatând cu mirare și cu picioarele tremurânde că nu vine nici o maşină. „Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!” Putem exlama oricând aceste cuvinte, dar, mai cu seamă, ori de câte ori intrăm în Biserică, privind cu admiraţie și recunoştinţă la sfânta icoană şi la câte a făcut Dumnezeu. Ea a fost scoasă la vreme de secetă, a fost cerută şi dusă şi la alte biserici pentru închinare.
Părintele lustin Pârvu a zis: „sunt semne prevestitoare!”
ÎPS Daniel a zis: „pentru păcatele noastre!”
„Toate acestea le-a scris Dumnezeu, nu noi, noi numai le consemnăm, şi să le scrii, părinte, auzi, să le notezi să ştie şi alţii!” a spus Părintele Neagu lulian de la Mănăstirea Prodromu, de 94 de ani, mare duhovnic român din Sf. Munte Athos.
Cu nevrednicie consemnez acestea şi cu frică, pentru că „Mare-i Dumnezeu şi minunate sunt lucrurile lui şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Lui”.
Parohul